𝐇𝐮𝐥𝐢𝐭̦𝐢 𝐬̦𝐢 𝐢𝐮𝐛𝐢𝐭̦𝐢: 𝐜𝐢𝐮𝐥𝐢𝐧𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐁𝐚̆𝐫𝐚̆𝐠𝐚𝐧, 𝐚𝐟𝐚𝐜𝐞𝐫𝐞 𝐢̂𝐧𝐟𝐥𝐨𝐫𝐢𝐭𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐥𝐚 𝐂𝐢𝐬𝐧𝐚̆𝐝𝐢𝐞

Ramona Gheorghe este singurul producător local al ciulinilor de Bărăgan atestat de Primăria Cisnădie

În urmă cu aproape cinci ani de zile, o cisnădiancă i-a uimit pe funcționarii primăriei din localitate, anunțându-i că vrea să cultive ciulini de Bărăgan în ograda proprie. Ramona Gheorghe este și în acest moment singurul producător de ciulini din Cisnădie și, probabil, printre puținii din România.

Aproape că nu este târg al producătorilor de ornamente organizat în zona Sibiului în care să nu zărești standul colorat al Ramonei, încărcat cu buchete din ciulini. O pasiune mare, pe care a transformat-o într-o mică afacere:

„Am lucrat în comerț, în contabilitate, am făcut curățenie în casele oamenilor, iar în timpul liber făceam diverse ornamente din carton, îngerași din ghips și lumânări decorate. Mereu m-a atras ciulinul, o plantă pe cât de nedorită, pe atât de frumoasă dacă știi să o pui în valoare. Așa că am decis să-mi fac propriul atelier pentru confecționat decorațiuni în care ciulinii sunt de bază.”

Pornită pe drumul întreprinzătorilor privați, Ramona și-a molipsit și familia:

„Mă ajută mama și cele trei fiice. Nici neamurile nu au scăpat prea ușor.” Femeia zâmbește și vine cu o explicație: „Ciulinii se recoltează la începutul toamnei, până când planta nu capătă acea culoare cenușie din cauza umidității. Atunci îmi fac stocuri și, pentru că nu prea am unde să-i depozitez, apelez la rude și amici.”

Așa se face că în podul caselor deținute de mătuși, veri sau prieteni, Ramona a adus mănunchi de ciulini, puși la păstrare peste iarnă.

Nici vecinii n-au scăpat de pasiunea Ramonei pentru plantele țepoase: „Semințele ciulinilor au ajuns și în grădinile vecinilor, astfel încât s-au trezit cu plante care depășesc doi metri. Nu sunt multe și nici nu s-au supărat. Ba, chiar sunt de treabă, pentru că atunci când ciulinii au ajuns la maturitate, i-au tăiat și mi i-au pus peste gard, în grădină.”

Ramona Gheorghe este singurul producător local al ciulinilor de Bărăgan atestat de Primăria Cisnădie. Consideră că așa este corect: „Contabila mi-a spus că are nevoie de intrări pentru materia primă. Astfel a apărut și necesitatea producției de ciulini. Nu există o diferență de calitate între cei cultivați și cei care cresc pe câmp sau la marginea drumurilor.”

Despre preocupările cisnădiencei au auzit și proprietarii de fabrici din zona industrială a comunei Șura Mică și, nu de puține ori, o privesc ca pe o salvatoare: „Mă mai sună să-i scap de ciulinii de la marginea parcului industrial. Eu tai plantele și mă aleg cu materie primă. Toată lumea câștigă.”

Să faci un buchețel din ciulini poate fi periculos. Odată a fost atacată de câini fără stăpân și, din fericire, s-a ales doar cu o sperietură. Tocmai de aceea, să ai cultura proprie, nu-i deloc rău. „Ai nevoie de multă răbdare și atenție. Lucrez cu mănuși pentru a mă proteza de tăieturi și înțepături. Tijele vin curățate de spini și frunze, aleg doar cele mai frumoase flori. Asta aduce și o pierdere de până la un sfert din materia primă.”

În atelierul amenajat acasă, Ramona pulverizează vopsea peste ciulini, dându-le o nouă înfățișare și o nouă viață. În fiecare buchețel, strecoară floricele din carton sau din pănuși de porumb, colorate și ele. Este felul ei de a arăta lumii că nu există ciulini urâți, ci doar priviri prea grăbite și o grămadă de prejudecăți.

„Mulți nici nu cred că sunt ciulini adevărați. Aproape că nu există client care să nu întrebe dacă ciulinii din buchet înțeapă. Nu așteaptă răspunsul meu pentru că, aproape instant, îl află pe propria piele”, spune Ramona, căreia prietenii îi mai spun și „Înțepata” tocmai pentru că degetele i-au fost străpunse de nenumărate ori de plantele pe care le crește în propria grădină.

Ciulinii n-au fost întotdeauna nedoriți. Vechii greci îl foloseau la închegatul laptelui, italienii la tratarea afecțiunilor la ficat, iar spaniolii îl aveau drept condiment pentru mâncărurile de Crăciun.

În România, Panait Istrati i-a transformat într-un simbol al rezistenței și al luptei pentru supraviețuire a țăranilor din Bărăgan, prinși în vâltoarea răscoalei de la 1907.

În Cisnădie, Ramona Gheorghe a găsit frumosul în ceea ce majoritatea dintre noi văd inutilitate, disconfort sau urâțenie. Cu fiecare buchet ieșit din mâinile sale străpunse de spini, țese bucurii nebănuite în rândul celor care îi admiră și respectă munca.

Ciulinii Bărăganului, crescuți în Cisnădie pe foste straturi de legume și flori, prind culoare, sens și rost, în județul Sibiu, cel cu oameni și locuri de poveste!

Oameni și locuri de poveste – Județul Sibiu

Consiliul Județean Sibiu