În anul 1915, Tipografia Arhidiecezană a publicat „Monografia Comunei Rășinariu” semnată de preotul Victor Păcală, la acea vreme profesor la Seminarul Andreian din Sibiu.

Lucrarea însumează peste 500 de pagini, printre amplele referiri la istoria și tradițiile comunei sibiene aflându-se leacurile bătrânești, la care locuitorii Mărginimii apelau la tratamente, pentru a se tămădui de boli. Este ușor de observat faptul că tratamentele se bazau pe puterea plantelor, multe dintre acestea fiind utilizate și astăzi în tratarea diverselor afecțiuni.

Victor Păcală a fost o figură cunoscută în Sibiul începutului de secol XX. Născut la 1874 în Dealul Frumos, lângă Merghindeal, Păcală a fost pasionat de istorie și natură. În vremea studenției, a călătorit în Africa, Asia Mică și Italia, iar cercetările sale despre comuna Rășinari au luat forma unei monografii premiate, la 1916, de Academia Română.istorie, natură,

Culegerea datelor nu a fost tocmai ușoară, autorul arătând în „Prefață” că „țăranii sunt din cale afară de rezervați și bănuitori (…) când te văd că le cotrobăiești prin casă și curte după vechituri (…) când pui întrebări relative despre gospodărie, când te văd că le studiezi o mișcare, le zugrăvești chipul sau altceva care le aparține”.

Aparatul de fotografiat cu care autorul îl utiliza în documentare, a fost la un pas de a-i aduce pieirea în timp ce dorea să realizeze o fotografie în Prislop, cătun al Rășinariului. Atunci, o femeie s-a speriat de „mașinăria dracului”, iar vecinii au tăbărât peste preot și însoțitorul acestuia. „Am scăpat atunci (…) numai cu mari făgăduieli bănești și după multe explicații”. Temerea oamenilor era legată de faptul că străinii veniți în sat doreau „să oprească nourii, să sugă inima copiilor, să ne fure umbra pentru a o duce la Tartoru’ ”.

Despre cum se tămăduiau odinioară sătenii din zona Mărginimii, Victor Păcală oferă cititorului o sumedenie de informații.

Astfel, arsurile se oblojeau cu cartofi pisați sau lapte acrit, iar insolația, descrisă și „când îți tună soarele în cap” era alungată cu fumul emanat de o plantă de floarea soarelui, arsă lângă bolnav.

Iar rețetele continuă: pentru bube – fiertură de lapte dulce și pătrunjel verde, vărsatul de vânt – frunze de rostopască, cârcei – masaj cu pământul de la rădăcina unui gutui, degerături – cartof ras și încălzit, dureri de dinți – ceai de măselariță, dureri de gât – usturoi, durere de inimă – oțet amestecat cu cenușă, dureri de ochi – spălături cu roua de pe mai multe flori, dureri de spate – frunze de varză sau o cărămidă încălzită (așezate în zona dureroasă), durerile nașterii – ceai de tei, de secară sau mușețel, mușcătura de șarpe – soc pisat, răceală – ceai de tei și nalbă, precum și inhalații cu aburul fierturii cu frunze de nuc.

În anul 1967, filozoful Emil Cioran, născut în Rășinari și stabilit la Paris, îi scria fratelui său, Aurel: „Daca se întâmplă să dai peste cartea lui Păcala despre Rășinari, cumpăr-o imediat, oricât ar costă. Cu cât îmbătrânim, copilăria capătă contururi mai limpezi”.

Pe rafturile sale, Biblioteca Astra Sibiu, întâia bibliotecă românească din Transilvania, găzduiește câteva exemplare ale „Monografiei Comunei Rășinariu” scrisă cu multă trudă și răbdare de preotul Victor Păcală, reeditată în 2015 de Primaria Comunei Rasinari.
Fiecare pagină descrie felul în care sătenii acestei mândre zone din Mărginimea Sibiului își duceau traiul, cu bucurii și greutăți, cu obiceiuri, cântece și jocuri, cu leacuri de trup și suflet, ce-și pierd rădăcinile în negura timpului.
În decembrie 2022, Rășinari a fost desemnat de către Organizația Mondială a Turismului drept „Best Turism Villages”, după criterii de poziționare, ofertă turistică, sustenabilitate, securitate și conectivitate.
Din Rășinari urcă multe trasee turistice către Cindrel, Măgura, Apa Cumpănită sau Râu Sadului, toate având în spate numeroase povestioare știute de ghizii Anii Drumeției, care le împărtășesc celor veniți în căutare de liniște și libertate în aer liber.
Iar monografia preotului Păcală, cea cu coperți galbene, care poartă imaginea a doi tineri îmbrăcați în straie strămoșești, confirmă încă o dată că județul Sibiu are oameni și locuri de poveste!