Tulburările de personalitate nu reprezintă o boală în sine. Însă tot mai multe persoane se confruntă cu astfel de probleme care apar de obicei după vârsta adolescenței. Diagnosticarea este în general, greu de făcut deoarece modificarea de personalitate poate fi primul semn al altor afecţiuni medicale.
Simptomele sunt schiţate din copilărie, dar se pot observa la adolescenţă şi însoţesc persoana în cauză de-a lungul vieţii. Deşi se manifestă la nivel comportamental, persoana nu le recunoaşte ca atare, ceea ce îi provoacă o incapacitate de integrare armonioasă la condiţiile mediului social.
Pentru că evoluţia bolii nu este liniară, există variaţii de intensitate. Astfel tulburările de personalitate pot situa individul la limita dintre sănătate şi boală. Însă din păcate aceștia nu solicită ajutorul specialiștilor pentru aceste probleme.
Medicii psihiatri au început să vorbească despre problema tulburărilor de personalitate la începutul secolului al XIX –lea. Atunci ei au fost mirați de faptul că persoanele cu astfel de probleme nu aveau probleme psihice evidente- halucinații, stări de delir sau agitație. Însă specialiștii recomandă prezentarea la specialist încă de la primele semne ale acestei stări.