CE ESTE ZI DE TÂRG (cum n-a mai văzut Făgărașul)? Un eveniment cultural și comunitar în aer liber, organizat în inima verii, într-unul dintre cele mai vibrante locuri din zonă – Cetatea Făgărașului. Peste 15 comunități românești, săsești și maghiare din Țara Făgărașului își unesc forțele pentru o experiență autentică: tradiții vii, meșteșuguri curate, gastronomie identitară, suveniruri culturale. Un eveniment fără compromisuri comerciale, vizuale sau sonore – unde bunul gust și gustul bun sunt criteriile supreme.
CE FACE ACEST TÂRG CU ADEVĂRAT SPECIAL?
- Selecție atentă de participanți: fără kitsch, fără clișee – doar expresii culturale autentice: ne vom întâlni cu produse manufacturate în: Făgăraș, Avrig, Sâmbăta de jos, Cincu, Sâmbăta de Sus, Drăguș, Mărgineni, Beclean, Calbor, Boholț, Felmer, Șona, Mândra, Ileni, Șercaia, Hălmeag, Veneția de jos, Grid.
- Expoziție vie de port popular, coordonată de Asociația IIA Călătoare – aproape 200 de oameni din satele Țării Făgărașului vor purta cu mândrie hainele lor autentice și le vor spune povestea
- Colecție de suveniruri derivate din expresii culturale tradiționale locale – obiecte realizate în 18 sate, în cadrul unui proces creativ susținut de atelierul Mândra Chic, promotor al ideii de zestre contemporană.
- Gastronomie identitară și gusturi emblematice, readuse în atenția noastră de chef Daniela Graură, împreună cu femei din comunități diverse.
- Demonstrații de meșteșug viu – tradiții păstrate prin gest, transmitere și îndemânare.
- Design curat: totul este gândit estetic și sustenabil
- Instalația „După masă, înainte de memorie” – o lucrare colectivă coordonată de antropologul Marlene Herberth, de la KraftMade, care recuperează memoria domestică a comunităților din Țara Făgărașului. Obiecte simple – fețe de masă, ustensile de bucătărie din diverse epoci, prosoape brodate – devin martori ai unei istorii tăcute, dar esențiale. Un spațiu de dialog, emoție și recunoaștere a grijii transmise prin generații. Cu participarea Arhivei satului Șona şi a comunităților care au colecții de fotografii din Țara Făgăraşului
- 16.00: joc și cânt în mijlocul târgului, printre vizitatori, într-o apariție surpriză și ne-scenică, vor cânta și vor juca artistul Mihai Teacă și Junii Becleanului – unii dintre cei mai autentici păstrători ai tradiției muzicale și coregrafice din Țara Făgărașului. Un moment viu, liber, conectat organic la comunitate și spiritul locului – așa cum se întâmpla odinioară, în târgurile de altădată.
- 17.00: Lansare de carte „Sarmale și serotonină” în prezența autoarei, Camelia Burghele, o voce autorizată a generației mai tinere de antropologi români, preocupată de radiografierea fenomenelor culturale specifice globalizării și urbanului, a noilor repere din satul post-tradițional. Volumul este un soi de „fals tratat despre sarmale”, punând în aceeași „oală de sarmale” cooking stories din lumea satului, repere cultural – identitare și tendințe culinare în trend.
ORGANIZATORI: Asociația IIA Călătoare & Asociația Mândra Project
PARTENERI: Casa Terra • Cetatea Făgărașului • KraftMade • Șona Noastră • Muzeul Valer Literat • Primăria Făgăraș • Primăria Părău • Primăria Șoarș • Primăria Beclean • Primăria Voila •Primăria Sâmbăta de Sus, comunitatea online „Țara Făgărașului”
SUSȚINĂTORI: • ADI Țara Făgărașului •Fundația Comunitară Țara Făgărașului
Sâmbăta de Sus este un sat din Țara Făgărașului, așezat pe Valea Sâmbetei, la distanță aproximativ egală între poalele nordice ale Munților Făgăraș și râul Olt, pe vechea moșie a domnitorului martir și sfânt Constantin Vodă Brâncoveanu.
DIN SUFLETUL LOCULUI
Costumul popular lucrat manual e la mare cinste la Sâmbăta de Sus. Câteva femei vrednice se îndeletnicesc și azi cu țesutul și cunosc tainele moștenite din vechime ale acestui meșteșug: urzesc, pun războiul de țesut, aleg modele năvădite sau în fușcei. Din mâinile lor dibace ies ii cu ciurele, brâuri (ii fără poale), pânza albă pentru cămășile bărbătești, pânza albă în patru ițe pentru pantaloni, șurțuri întoarse înflorate, șurțele, crețințe, păsturi, păsturele, laibăre, șerpare cu rând de flori, bete multicolore, toate elementele componente ale portului popular de la noi. Altele se pricep să încheie brâurile, să facă zbârciogi și cheiță, să coasă obinzăli (tehnica punctului „pe dos”), să facă rețe (cu croșeta sau pe drot), să meșterească vâstrele cu mărgele și să le împodobească cu pene delicate de păun (aplicate pe căciulile feciorilor din ceată). La Sâmbăta de Sus întâlnim una dintre cele mai împodobite vâstre din zonă, numărând în jur de 100 de pene de păun, pe o singură căciulă.
DAR DIN SAT
Broșele din țesătură năvădită, împodobite cu pană de păun, leagă, în chip simbolic, mistic aproape, măiestria sâmbetencelor cu armonia și frumusețea neprihănită a naturii, o frumusețe care se întoarce cu iubire către propriul Creator. Țesătura este executată în pânză de bumbac (albă sau neagră), cu mătase sau bumbac de diferite culori. Frumusețea și simbolistica variate ale modelelor geometrice sau florale (simboluri solare – ochiul, rombul, stâlpii, cârligul ciobanului, găinușa), precum și combinarea inspirată a culorilor, ne oferă o mica mostră de artă țărăneacă reinterpretată contemporan, pe baza a două simboluri identitare din sat.
GUST DIN SAT
Coliva este unul dintre cele mai vechi și încărcate simbolic preparate din cultura românească, cu rădăcini adânci în tradiția ortodoxă. Originea ei este legată de o minune atribuită Sfântului Teodor Tiron: printr-un vis revelator, el le cere creștinilor din Constantinopol să mănânce grâu fiert, ca să nu încalce legile sacre. De atunci, grâul fiert, îndulcit și amestecat cu nucă a devenit hrană de pomenire – un simbol al vieții, al morții și al speranței în Înviere. La noi în sat, coliva a fost multă vreme nelipsită la parastase, pregătită cu grijă, tăcere, rugăciune și rânduială, după rețete transmise din generație în generație. Grâul era cernut cu migală, spălat în nouă ape, fiert încet, amestecat cu nucă, zahăr, coajă de lămâie. Deasupra, o cruce simplă din cacao. Dar, în timp, coliva și-a găsit locul și în afara ritualului care a consacrat-o. A devenit un desert tot mai căutat în zonă, apreciat pentru gustul său profund, pentru textura sa bogată și pentru legătura afectivă pe care o creează. Astăzi, coliva nu e doar un aliment al amintirii, ci și un gust identitar – un desert cu rădăcini sacre și cu o viață nouă în bucătăriile și sufletele oamenilor. Se pregătește cu aceeași grijă, dar se oferă cu bucurie, ca parte vie din patrimoniul nostru gastronomic local