Lacrimi şi durere fără margini… Așa poate fi descrisă imaginea mulțimii de oameni care a ales să o conducă pe ultimul drum pe Oana Livadariu. A fost un om, dar mai ales un jurnalist de nădejde, care a dorit mai mult şi a putut să facă mai mult… Din păcate, viața ei a luat o întorsătură neașteptată și la numai 34 de ani, a plecat într-o lume nevăzută. Începutul de an este unul trist pentru familia Livadariu. Părinţii sunt devastați, iar durerea a făcut ca ochii lor să rămână fără lacrimi… Viaţa li s-a schimbat radical peste noapte. Au rămas fără unicul copil, însă știu că Dumnezeu va avea grijă de îngerul pe care l-a luat dintre ei…
Oana și-a dedicat viața copiilor… A trecut dincolo de baricada presei şi s-a implicat efectiv în lupta pentru micuții vitregiți de soartă. Tot timpul și l-a dedicat ajutorării copiilor care nu pot merge la scoală. În prezent aceștia se bucură de tot ce a făcut pentru ei. Din păcate însă pentru Oana, Dumnezeu a ales un alt drum …
Oana Livadariu a fost condusă pe ultimul drum de oameni care au apreciat-o și i-au fost alături în viață. Familia, prietenii dar și cunoscuții și-au înălțăt ochii și gândurile către cer cu o rugăciune pentru sufletul celei care a fost UN OM BUN. Ceremonia fost oficiată de un sobor de preoți, alături de corul Protoieriei Medgidia. OANA a lăsat în urmă durere și regrete care nu pot fi descrise în cuvinte…
Oana a luptat pentru viața ei… Însă atunci când totul a luat o întorsătură neașteptată nu s-a temut de moarte… A cerut putere bunului Dumnezeu să poată lupta…
„Eu o să mor. Aşa a fost să fie. O să mă doară? Mă văd mergând pe stradă, uitându-mă cu jind la trecători, urându-i pentru incapacitatea de a fi nefericiţi din orice motiv, altul decât al meu. Ce vreau să fac inainte să mor? Oare mai trăiesc măcar un an? Internetul. Dacă citeşti la rece, negru pe alb, articole ştiinţifice şi poveşti ale altora, rişti să o iei razna. Fiecare poveste este specială şi fiecare corp reacţionează altfel. Fii din nou puternică, îmi spun. Şi, după două zile, reuşesc să regăsesc forţa de a continua.”
Oana Livadariu, a lucrat la o Asociație de ajutorare unde și-a dedicat timpul pentru sprijinirea copiilor săraci care nu pot merge la școală. A trăit pentru a dărui celor năpăstuiți de soartă bucăţi din sufletul ei. Și a reușit! Pentru că datorită ei, astăzi, mai mulți copii săraci, din familii aflate la marginea societăţii, au primit o şansă. Din păcate boala cruntă i-a schimbat destinul. Dar, de acum, Oana va veghea de acolo de Sus, unde a fost chemată poate, mult prea devreme… Dumnezeu să o odihnească în pace!
