Una din minunile munților noștri, Floarea-de-colț este o plantă protejată prin lege. A o rupe de pe stancile Bucegilor este o crimă. Poți însă sa-i culegi semintele care se formeaza în septembrie. Dacă sunt plantate intr-un sol sărac, calcaros, în curțile caselor de la munte, șansele să creasca și să înflorească sunt maxime.
Floarea-de-colț se întâlnește din Pirinei până în Himalaya. Crește în munți calcaroși, pe versanții abrupți și însoriți, pe solul sărac de pe stanci. Denumirea științifică este „Leontopodium alpinum“, și este rudă cu floarea-soarelui și margareta.
Arată ca o inflorescență, înconjurată de un înveliș de frunze protectoare cu aspectul unor raze, care sunt confundate cu petalele ce persistă până la fructificare.
La noi în țară, Floarea-de-colț crește în Muntii Carpați, și este declarată monument al naturii din 1933 și ocrotită. Specialiștii spun că în Carpați se întâlnește, în special, pe stâncării la altitudini mari și este destul de ușor de identificat chiar și de cei mai puțin interesați de cunoașterea plantelor.
Înfloreste in iulie – august. Secretul supraviețuirii în captivitate pentru Floarea-de-colt este frigul. Planta trebuie sa stea la temperaturi negative, suportă vântul și nu are nevoie de udare. Floarea-de-colt renaste la sfarșitul lui februarie, cand gerul se Înmoaie. Nu are nevoie de îngrijire specială, unica nevoie fiind un pământ sarac, amestecat cu praf de calcar.
Nu rupe Floarea-de-colț! Poți culege, cu grijă, fară să rupi plantele și fără să le scoți din sol, semințele. Rădăcina este mult ramificata și la suprafața, astfel ca bobițele cu semințe trebuie adunate cu atentție fara sa deranjezi planta.
Semintele pot fi plantate la suprafața solului, la finalul lui octombrie, dupa ce cade bruma. Vor face concurență ghioceilor, în februarie-martie!
Atenție! Floarea-de-colț e o floare rară, protejataă prin lege si ruperea lor este o faptă penala!
