Lipsită de agitaţia pe care o vedem în alte localităţi, gara din Medgidia pare un punct feroviar uitat. Totuşi, cele câteva trenuri care mai opresc aici şi puţinii călători care mai circulă cu ele au poveştile şi farmecul lor. Pentru toţi gara înseamnă şi multe amintiri.
În ultima perioadă din ce in ce mai putini cetățeni aleg să călătorească cu trenul. Și la Medgidia numărul clienților a scăzut considerabil, față de anii trecuți. Din acest motiv, CFR nu mai investeste bani in reabilitarea gărilor, iar acestea riscă să ajungă niste ruine.
Gara te întâmpină cu un aspect învechit, rezultat direct al actelor de vandalism şi a trecerii necrutăţoare a orelor, zilelor, anilor. Scaune murdare, pereţi scorojiţi, aşa arată sala de aşteptare…. Totuși pentru oamenii străzi acest loc reprezintă… o casă!
Însă pentru puţinii călători, acest loc rămâne o dezamăgire.
Se naşte întrebarea: Cine ar trebui să se ocupe de întreținerea gării?
O traversează zilnic, grăbiţi, fără să se mai uite în jur. Vorbim despre călătorii care privesc neputincioși cum zi de zi ce a fost în trecut se distruge sub ochii neputincioși ai oamenilor. Cu toate acestea există speranţe de mai bine. Până atunci rămâne decât… dezamăgirea!
