Cu părul nins, cu ochii în lacrimi, gârbovit și trist. Așa l-am găsit pe domnul Ștefan din Medgidia. Brațele lui, acum firave, au legănat cândva trei copii pe care i-a crescut și i-a lăsat în urmă. Bărbatul spune că acum aceștia îl vizitează destul de rar și nu își mai amintește când l-au întrebat ultima dată de sănătate. La apusul vieții, a rămas singur. Soția i-a murit, iar cei care îl vizitează zilnic sunt vecinii care își fac milă și îi oferă câte ceva de mâncare.