Începând de anul acesta, noi surprize îi așteaptă pe cei care trec pragul școlii din Ticera din Muzeul ASTRA. „Învățătorul” acestei școli, colegul nostru muzeograf Adrian Alexe, nu se află în grevă 😉 El îi așteaptă pe vizitatorii de toate vârstele să le vorbească despre învățământul din trecut și despre patrimoniul Muzeului ASTRA. Asta se va întâmpla la Școala din Ticera, monument funcțional din Muzeul în aer liber, situat chiar la intrarea în platforma Etno Tehno Parc, unde are loc Târgul de Jucării în aceste zile.
Între 1-4 iunie, ,,dascălul nostru” le va proiecta diafilme cu povești, la fel cum și nouă ne-au făcut părinții și educatorii.
“Din 1 iunie, de câte vor va fi în școală, ,,dascălul” va fi îmbrăcat într-o replică de costum civil, purtat de către învățătorii din perioada interbelică. Costumul civil pe care îl vedeți în pozele de mai jos este tipic modei anilor 1930-1940, când cele mai multe sacouri aveau reverul ascuțit. Inclusiv armata a avut vestoane cu revere ascuțite între 1934-1941. Reverele normale, cele pe care le știm noi azi, se numesc drepte. Sacoul de față are și vârfurile în sus, adică rever cu spiț. Sacoul este larg (nu strâns pe corp) și are două rânduri de nasturi, din care doar unul se încheie. Pantalonii au cute (pense), aceștia lărgindu-se la partea de jos, de la pantof, unde au și manșete. Pare caraghios azi costumul, dar asta era moda pe atunci. Pe dedesubtul sacoului era nelipsita vestă, iar pe cap, pălăria, care de obicei nu avea culoarea sau nuanța costumului. Costumul era purtat în perioada interbelică de o categorie mai largă de oameni, zi de zi, inclusiv de către învățători. Nu din snobism, dar statutul învățătorului impunea respect și o ținută corespunzătoare. În plus, la repartiție, învățătorii se duceau, de obicei în altă localitate decât cea în care se născuseră. Nu se cădea să vină cu un alt port, străin de comunitatea în care preda, așadar cel mai indicat era costumul, la fel cum avea primarul și notarul. În garderoba învățătorului se mai găsea și o uniformă de instructor de premilitărie, deoarece, având liceul, făcea stagiul militar cu termen redus și ajungea ofițer de rezervă, având ca învățător obligația de a instrui tinerii între 18-21 de ani, în fiecare Duminică, după Liturghie. Mai avea învățătorul și haine de lucru, că leafa nu era prea mare și avea și el un mic lot de pământ. Bașca, mai muncea și cu elevii. deoarece fiecare școală din mediul rural avea o grădinuță, pentru uz didactic. Pentru că una din materii chiar așa se numea, „Lucrări practice, agricole”.
O altă supriză va fi faptul că pe fiecare din cele 13 bănci ale sălii de clasă din Ticera va fi câte o tăbliță de ardezie, folosite de către elevii de ciclul primar (mai ales de la sate) în loc de caiete, până la mijlocul secolului trecut. Cine va dori, indiferent de vârstă, va putea scrie, întocmai ca pe vremuri.
Noi sperăm ca vizitatorii să iasă fericiți din școala noastră! La noi nu se dau note!”
Muzeul Astra Sibiu
