Cimitirul musulman din Medgidia are un aspect dezolant. Pietrele funerare de la căpătâiul celor adormiţi abia se mai văd printre bălării. Oamenii spun că se tem să calce în cimitir, din cauza vegetaţiei care este înaltă până la brâu.
Salubrizarea cimitirelor este o problemă spinoasă. De cele mai multe ori este lăsată exclusiv în grija rudelor celor răposaţi. Însă atunci când bălăriile de pe morminte ajung însă mai înalte decât pietrele funerare, oamenii încep să se întrebe în atribuţia cui este totuşi îngrijirea locurilor de veci.
Încă de cum intri în cimitir priveliștea lasă de dorit. Pe alei în stânga și dreapta mormane de gunoi . Ce să mai spunem despre mizeria care se găseşte în apropierea mormintelor şi ierburile care acoperă în multe cazuri nu numai cavourile, ci şi pietrele funerare.
Am vorbit cu oamenii. Aceștia spun că imaginea cimitirului îi nemulțumește și pe ei. Din cauza buruienilor mulți bătrâni nu pot ajunge la morminte. Ei consideră că autoritățile alături de oamenii de etnie turco-tătară trebuie să facă ceva.
Cum să facem să nu îi uităm pe cei adormiți? Este foarte important să venim cu dragoste la mormântul lor. Mormântul este o imagine a iubirii noastre față de Dumnezeu și de semeni. În limba greacă, „cimitir” înseamnă „dormitor”. Atunci când cel drag nu își poate îngriji dormitorul, ne străduim să îi facem camera cât mai frumoasă. Cu atât mai mult când este vorba despre „dormitorul veșnic”. Așadar oamenii și autoritățile locale pot schimba imaginea oricărui cimitir din oraș.
