𝑺̦𝒊-𝒂 𝒗𝒂̂𝒏𝒅𝒖𝒕 𝒎𝒂𝒔̦𝒊𝒏𝒂 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒐 𝒄𝒂𝒓𝒕𝒆 𝒅𝒆𝒔𝒑𝒓𝒆 𝒑𝒂̆𝒔𝒂̆𝒓𝒊. 𝑷𝒐𝒗𝒆𝒔𝒕𝒆𝒂 𝒇𝒐𝒔𝒕𝒆𝒊 𝒆𝒙𝒑𝒆𝒓𝒕𝒆 𝒃𝒂𝒏𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒔̦𝒊-𝒂 𝒓𝒆𝒈𝒂̆𝒔𝒊𝒕 𝒆𝒄𝒉𝒊𝒍𝒊𝒃𝒓𝒖𝒍 𝒊̂𝒏 𝒍𝒖𝒎𝒆𝒂 „𝒑𝒂̆𝒔𝒂̆𝒓𝒂𝒓𝒊𝒍𝒐𝒓”

Vine din Rotunda de Olt și mai toată viața i-a fost ca o cursă. A plecat de la zero, a muncit până la epuizare, iar liniștea și echilibrul și le-a recăpătat în lumea „păsărarilor”.

Pe Floarea Popovici am întâlnit-o în compania icoanelor pictate pe lemn și sticlă, a pălăriilor împletite din paie, a iilor cusute cu fir negru și a lingurilor sculptate. Este referent la Muzeul Astra și se ocupă de expoziția cu vânzare din pavilionul multifuncțional din Pădurea Dumbrava.

La 19 ani și-a lăsat comuna natală din sudul țării și a luat drumul Sibiului. „Trebuia să-mi tratez o măsea, așa că am venit la sora mea mai mare, care locuia în Cisnădie. Mi-a plăcut mult Sibiul, încă de la prima vedere”, spune Floarea, care, copilă fiind, s-a și angajat în acea vară la o firmă de confecții. Doar așa putea rămâne în orașul pe care tocmai îl descoperise.

După ce termina cu mașina de cusut, tânăra învăța să lucreze pe calculator. „Aveam mulți colegi studenți, care câștigau un ban în plus în timpul facultății. Mi s-a părut ceva extraordinar, să poți studia și munci, așa că am decis să mă înscriu la facultate.”

Erau ani în care economia țării traversa o perioadă zbuciumată, cu companii care se închideau de azi pe mâine. „Când eram în clasa a X-a, tata, care a lucrat o viață întreagă la un combinat de creștere a porcilor, a ajuns șomer. În anii care au urmat, m-am întrebat dacă o să avem suficienți bani să-mi continui școala. Când a aflat că vreau să fac facultate la Sibiu, mi-a spus: «Fata mea, ești pe cont propriu, nu te pot ajuta».”

La admiterea pentru specializarea Ecologie și Protecția Mediului a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, Floarea a făcut contestație imediat după ce a ieșit din sala de examen. „Am observat că o întrebare era greșit formulată, că orice aș fi răspuns urma să fiu depunctată. Mi-au dat dreptate, am intrat cu nota 10 și nu a trebuit să plătesc taxă de școlarizare.”

Cunoștințele despre calculatoare i-au asigurat un venit bunișor în timpul facultății. „Trebuia să introducem în computer fișe ale fiscului italian. Erau mii de formulare, o muncă migăloasă, în fiecare zi.”

A absolvit și un master în managementul calității. „Știam că școala îți dezvoltă gândirea critică și te ajută să promovezi în carieră. Așa am ajuns să lucrez în sistemul bancar.”

Ambițioasă, Floarea a avut un parcurs bun în bancă, de la operator de introducere date devenind specialist în plăți, apoi expert financiar-bancar. Au fost 15 ani lungi, deloc ușori.

„Este foarte interesant cum munca ajunge să te domine. Nu realizezi că omul de lângă tine îți este coleg, nu competitor, că discuțiile din pauza de masă sunt exclusiv despre muncă, grafice sau termene-limită. Devii robot, mănânci pe tastatură, ești un mic mecanism într-o mașinărie imensă. Interesant este că directorii români erau mult mai exigenți și mai restrictivi decât șefii străini de la sediul central.”

Până la epuizare nu a fost decât un pas. „Am început să nu mai pot dormi nopțile. Visam plăți. Toată viața mea se învârtea doar în jurul băncii.”

Și-a dat demisia, dintr-odată, într-o zi de august. A lăsat în urmă un loc de muncă în care își petrecuse 15 ani din viață. Atunci a descoperit pădurea și trilul păsărilor.
„Alături de soțul meu, obișnuiam să ne petrecem weekendurile în Muzeul ASTRA, în Pădurea Dumbrava. Nu mergeam pe alei, ci printre copaci. Aproape de lac, am văzut o pasăre viu colorată. Am crezut că este un papagal scăpat de la Grădina Zoologică din apropiere. I-am făcut o fotografie și am căutat-o pe internet. Era un botgros.”

Întâlnirea cu pasărea colorată, zisă și „cireșar”, i-a deschis o cale în viață total diferită. „Am simțit o atracție imensă pentru studiul păsărilor. Am descoperit o comunitate de oameni extraordinari, dispuși să te sprijine cu sfaturi și să te îndrume în lumea păsărilor.”

Cutreierând județul în căutarea înaripatelor, Floarea a simțit cum lucrurile se așază, cum viața prinde din nou culoare și sens. „Natura m-a vindecat”, rezumă ea momentul noului început.

Cu ochii redeschiși și cu mintea eliberată, Floarea a aplicat pentru o nouă slujbă. „Mi-a apărut în față un anunț prin care erau scoase la concurs trei posturi la Muzeul ASTRA. Era exact ultima zi în care puteau fi depuse dosarele. Îmi amintesc că am scos cazierul exact înainte de închiderea ghișeului.”

Lucrează de trei ani la Muzeul ASTRA. Intră în contact cu miile de vizitatori veniți să descopere „Mica Românie” din Pădurea Dumbrava.

Printre sutele de produse din expoziția cu vânzare a muzeului se află și lucrarea „100 de păsări ușor de văzut”, publicată de fosta specialistă în plăți bancare alături de Cedru, soțul său. „Am reperat 74 de specii doar aici, în Muzeul ASTRA. Cred că cele mai spectaculoase sunt sturzul viilor, care apare toamna târziu și este întâlnit în nordul Europei și Siberia, și huhurezul mare. Apoi, sunt păsările de apă întâlnite de-a lungul Oltului. Este un adevărat paradis între Racovița și Porumbacu de Jos, cu uligani pescari, țigănuși, cufundari polari și berze negre.”

Pentru a-și putea tipări cartea, Floarea și-a vândut mașina. Este mândră de cele 100 de păsări cuprinse între paginile lucrării și are o recomandare pentru viitorii „păsărari”: „Ai nevoie doar de un aparat foto și de puțin timp. Curiozitatea este cea mai mare calitate pe care o poți avea.”

Lumea se perindă prin expoziția cu vânzare a Muzeului ASTRA, cea care adună truda mâinilor bătătorite ale creatorilor de frumos. Sunt oameni care se pun stavilă în calea vremurilor, încăpățânându-se să nu lase uitate meșteșugurile părinților și bunicilor noștri.

Este și locul în care întâlnești o femeie pentru care seninul vine din trilul păsărilor, pe care le caută și le cercetează, cartografiind o lume ce așteaptă să fie descoperită de toți cei care iubesc natura și vietățile sale.

Le avem aici, în județul Sibiu, cel cu oameni și locuri de poveste!

Oameni Și Locuri De Poveste
CJ Sibiu