Sfântul Haralambie este văzut în tradiţia populară românească ca făcător de minuni, apărător de boli, dar mai ales de ciumă. Este prăznuit în fiecare an pe 10 februarie şi cinstit pentru faptele măreţe pe care le-a săvârşit atât pentru oameni cât şi pentru animale. La Medgidia el este unul dintre patronii spirituali ai bisericii Adormirea Maicii Domnului din zona Spital. Cu acest prilej preoții și credincioșii s-au rugat pentru protectorul lor.
Sfântul Haralambie este vestit pentru puterea credinţei sale şi entuziasmul cu care împărtăşea sfintele învăţături creştine. La vârsta de 113 ani, Haralambie a fost supus la chinuri groaznice şi jupuit de viu pentru credinţa lui nemaiîntâlnită. Tiranul Lucian a crezut că un om bătrân este uşor de înduplecat să se lepede de Hristos şi să se închine la idoli.
Sfântul a cunoscut de mic învățătura creștină. Datorită râvnei pe care o punea în propovăduirea sfintelor învățături creștine, a fost hirotonit mai intai preot, iar apoi episcop al vestitei cetati Magnesia, din Asia Mica. Era recunoscut și pentru darul vindecărilor. Pentru credința sa toate rugile credincioșilor în această zi se îndreaptă către sfânt.
Tradiţia spune că de Sfântul Haralambie se obişnuiește să se ducă la biserică colivă şi colaci. Toate sunt sfințite și apoi împărțite celor nevoiași. Așa au procedat și credincioșii care au fost prezenți la biserica din zona Spital.
Se spune cã dacã plouã în ziua de Sf. Haralambie, va mai ploua alte patruzeci de zile la rând. În perioada crestinã, erau oficiate anumite slujbe si rugãciuni cãtre icoana Sfântului Haralambie, care treptat, au înlocuit majoritatea practicilor si superstitiilor. Desi ciuma nu mai face astãzi ravagii ca altãdatã, e bine ca de ziua Sfântului Haralambie oamenii să se roage pentru sãnãtate. Și asta pentru că preoții spun că sfântul veghează și vindecă multe boli. Tuturor ce poartã numele sfântului, un sincer „LA MULTI ANI!“.
