Musulmanii sărbătoresc Hîdîrlez. Tradiții și obiceiuri.

Una dintre tradițiile de o importanță majoră pentru turci, care a căpătat caracter de sărbătoare, este Hîdrelez-ul (Hıdrellez sau Hıdırellez). Aceasta datează din timpuri preislamice și se celebrează, în special, de către popoarele turcice din Asia Centrală, Anatolia și până în Balcani. Neajutorați în fața unor evenimente naturale și neputând interveni în fața calamităților, oamenii, lipsiți de putere, au căutat salvarea în forțele supranaturale, efectuând o serie de ritualuri în așteptarea abundenței și fertilității.

Termenul hıdrellez este reunirea cuvintelor Hızır și İlyas, numele a doi eroi mitici, patroni astronomici ai vieţii umane. Oamenii au alăturat cele două nume și astfel a rezultat ”Hîdrellez” sau ”Hîdîrelez”. Această sărbătoare preislamică îşi are originile în cultul dualităţii şi celebrării reîntoarcerii la viaţă și semnifică începutul verii, conform calendarului Gregorian, care împărțea anul în două anotimpuri: perioada dintre 6 mai și 8 noiembrie (186 de zile), considerată vară (i se mai spune ”zilele lui Hızır”), iar între 9 noiembrie și 5 mai (179 de zile), zilele de iarnă sau ”zilele lui Kasım”*). Astfel, ziua de 6 mai simbolizează începutul verii și începutul anului agricol. În fiecare an, în  noaptea de 5 spre 6 mai, cei doi profeți Hızır și İlyas, frați gemeni, potrivit legendei, se întâlnesc pe pământ, lângă o fântână, sub un pom de trandafir, ca să-și ostoiască dorul și să vestească musulmanilor sfârșitul iernii și sosirea verii.

Această zi (6 mai) devine astfel ”Sărbătoarea Hıdrellez”, celebrată în majoritate de turci. În apropierea acestei zile, musulmanii fac o serie de pregătiri: curățenia generală a casei, a lucrurilor din casă și din bucătărie, a curții, baia generală a trupului. În unele locuri, spre exemplu, și în Dobrogea, în ajun se ține post, iar în noaptea de 5 spre 6 mai se fac rugăciuni și se citește din Coran, după ce, în prealabil, s-a efectuat ritualul abluțiunii. Toate aceste pregătiri vizează vizita acasă a profetului Hızır, cel care îi ajută mereu pe cei aflați în impas, cei curați la suflet și iubitori, îndeplinind dorințele oamenilor, pe cei aflați în călătorie, îndrumându-le calea. Există și unele expresii în acest sens, precum: ”A sosit ca Hîzîr”; ”A atins mâna lui Hîzîr, a venit Hîzîr”; ”Pe unde trece Hîzîr, dă belșug și bogăție”. În unele locuri, exista credința că orice musafir venit putea fi Hîzîr și, fiind privit ca musafir sfânt, i se dădea o mare importanță.

În Dobrogea, în ziua de 5 mai se tine post, iar seara se fac rugăciuni. A doua zi dimineața, se face curățenia de fiecare zi, se mătură dinspre ușă spre interior, apoi, se trece în bucătărie, unde se pregătește o ciorbă de miel, turtă de Hîdîrlez cu ulei (în unele locuri, se adaugă și brânză veche de oaie) și se mănâncă cu brânză proapătă și verdețuri. Se mai fac din ajun și plăcinte cu brânză sau cu carne. Înspre prânz, toată lumea merge la cimitir, curăță mormintele celor dragi trecuți în neființă, pun flori și apă și, în timpul rugăciunii de prânz, se roagă pentru liniștea morților și dau de pomană celor nevoiași. După-amiaza, ei merg la iarbă verde și petrec în veselie, se bucură de verdeață, de splendoarea naturii, se rostogolesc prin iarbă pentru a lua energia din verdele crud al naturii şi pentru a avea sănătate în noul an. Alte obiceiuri: lăsatul hainelor afară, pentru ca cei doi sfinţi să le biciuiască în timpul nopţii de 5 spre 6 mai şi astfel posesorul lor să fie ferit de rele. Tot acum, tinerele fete îşi pot afla ursitul şi viitorul. În această noapte, ele aruncă diverse podoabe într-o căldare pe care au umplut-o cu apă, iar a doua zi, de Hîdîrlez, scot câte o podoabă din apă, după care i se ghicește viitorul.

”Hıdırlez” se celebrează în aer liber, de obicei, lângă un izvor sau apă. Pentru bărbaţi se organizează competiţii speciale de lupte tradiţionale turceşti numite ”Güreş” (bărbații poartă echipament special, se ung cu ulei pe corp și se luptă pe un berbec; învingătorul ia berbecul.). Pentru fete, se amenajează leagăne decorate cu flori și se leagănă ca să scape de greutăți și să fie energice tot anul. Este o zi a bucuriei, se cântă, se dansează și se spun legende, proverbe, zicători, ghicitori, dialoguri literare sau muzicale, mani-ul**) fiind tradițional.

Există însă și unele prejudecăți legate de această sărbătoare. Ce anume nu se face de Hîdîrlez? Păi, să vedem: în seara de 5 mai, fetele în prag de căsătorie nu trebuie puse să spele vase; în ziua de Hîdîrlez nu se rupe nimic verde; nu se spală rufe, nu se face curățenie și nu se face treabă. Această zi se celebrează ca o sărbătoare și nu se cade a se face treabă. În această zi, să deschidem ferestrele și să privim spre răsărit, să nu facem rău niciunei ființe, să găsim pomul-trandafir, să ne punem dorințele și să fim atenți ce cerem. Să dorim binele tuturor, e cea mai frumoasă dorință. Să nu dorim răul nimănui, căci celor doi profeți le plac oamenii buni.

Sursa: leviathan.ro / wikipedia.ro