A fost pasiune, apoi meserie, iar acum o sursă de venit. Vorbim despre geamgii, ceasornicarii și cizmarii din Medgidia. Pe aceștia îi putem număra pe degetele de la o mână. Asta pentru că de la un an la altul sunt tot mai greu de găsit. Puținii clienți pe care îi au, le mai asigură sursa de venit și îi țin în activitate.
Locul atelierelor de reparat orice, de-acum 25 de ani, a rămas o amintire. Meseriile care au dăinuit secole întregi sunt acum, pe cale de dispariţie. Cele vechi fac loc, odată cu trecerea timpului, altora noi. În timp ce atelierele de reparații încălțăminte, cojocărie, ceasornicărie şi cizmărie pun lacătul pe uşă, în fiecare an se înfiinţează companii noi, care cer alte meserii. Revoluţia tehnologică înlocuiește uneltele cu tastatura computerului. Cât de necesare erau aceste meserii, aflăm de la oameni
Una dintre meseriile foarte căutate odată este și cea de geamgiu. Nici măcar cursuri de calificare în acest domeniu nu se mai organizează. Asta pentru că nici doritori nu mai sunt pe piața forței de muncă. Aceeași meserie are acum, o denumire nouă, tâmplar PVC. Insă aceasta nu mai înrămează tablouri și nu mai taie oglinzi. Cu toate că avem nevoie și de astfel de servicii.
Nici cizmarii nu mai sunt căutați ca altă dată. Acum oamenii care au încălțăminte de calitate scumpă, mai trec pragul cizmăriilor. Nu mai este ce era o dată. A apărut încălțămintea ieftină și atunci când se strică o aruncă. Mai vin să repare cei care nu își pot permite să cumpăre încălțăminte nouă .
Tăbăcaru, Fieraru, Cojocaru, Croitoru, Brutaru sau Zidaru sunt nume pe care le întâlnim destul de des. Acestea se atribuiau în funcție de meseria fiecăruia. Oficializarea numelor de familie a avut loc în secolul al XIX-lea, iar acum ele se moștenesc. În funcție de job-ul pe care-l avem acum, am fi putut să ne numim Master-chef sau Project- manager. Dar unde sunt meseriașii de altă dată? Aceste meserii vor rămâne…doar o amintire.
