𝐌𝐚𝐫𝐢𝐚 – „𝐬𝐟𝐚̂𝐧𝐭𝐚” 𝐬𝐢𝐛𝐢𝐞𝐧𝐜𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐬̦𝐢 𝐚 𝐬𝐭𝐮𝐝𝐞𝐧𝐭̦𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐬𝐚̆𝐫𝐦𝐚𝐧𝐢

Între femeile vrednice de memoria istoriei orașului Sibiu, dar și a Transilvaniei, se află Maria Cosma, soția bancherului și omului politic Partenie Cosma, munca sa fiind axată atât pe educarea și emanciparea femeilor, cât și pe sprijinirea studenților săraci.

Născută în Mizieș – Bihor, la 1 decembrie 1854, Maria a fost nepoata lui Miron Romanul, Mitropolit al Ardealului, iar la vârsta de 20 de ani s-a căsătorit cu Partenie Cosma, la acea vreme tânăr avocat în Beiuș.
În 1876 s-au mutat la Sibiu, unde soțul său a devenit directorul general al Băncii „Albina”. A adus pe lume cinci copii, 3 fete și 2 băieți, una dintre fiicele sale, Hortenisa, devenind soția lui Octavian Goga.

Maria Cosma a iubit neamul românesc și s-a implicat în activitatea Asociațiunii ASTRA, înființând, la 1881, „Reuniunea Femeilor Române din Sibiu”, organizație pe care a condus-o din postura de președintă.
Primul obiectiv asumat a fost cel al înființării, la Sibiu, a unei școli de fete, țintă pe care a atins-o în doar doi ani. Astfel, în 1883, în imediata vecinătate a sediului „Astra” a fost inaugurată „Școala de fete” (clădirea în care, în prezent, are sediul Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă nr. 2 Sibiu), la care a venit să predea Daniil Popovici Barcianu, profesor al Seminarului Teologic, și Elena Tănăsescu, viitoarea soție a lui Ioan Slavici.

La acea vreme, sibienii cu stare își trimiteau copiii să învețe în capitalele Europei „plătind prea scump spoiala străină, care în cele mai multe cazuri îndepărtează sufletul copiilor de părinți și neam”, așa cum avea să descrie Maria Cosma situația existentă la începutul secolului XX.

Un alt mare proiect al Mariei Cosma a fost „Masa studenților” pe care, alături de soțul său, l-a demarat la 1 octombrie 1895. Într-o aripă a sediului Băncii Albina de pe strada Mitropoliei din Sibiu (în prezent sediul BNR), a fost amenajat un spațiu în care studenții săraci puteau servi masa. „Numai în internate și în parte la mesele studenților se poate îmbunătăți soarta generației noastre, care e de dorit să intre în veață cu mai mulă sănătate trupească și sufletească; de aceea trebuie să apelăm la toată ființa românească, să pornească o acțiune intensivă pentru educarea familială-românească a tineretului nostru.”

Printre regulile obligatorii impuse beneficiarilor „Mesei studențești”, se numărau conduita morală ireproșabilă, păstrarea tradițiilor religioase românești și o situație bună la învățătură.

Anul 1905 au adus-o pe Maria Cosma în postura de organizatoare a noului Muzeu al Asociațiunii și a „Școlii de Menaj” din cadrul Reuniunii Femeilor Române. „Prin activitatea-i uriașă și atât de binefăcătoare vieții noastre sociale și culturale, și-a dobândit respectul, cinstea și admirația tuturor acelora cari înțeleg și știu aprecia munca desinteresată și nobilă a altruismului”, nota ziarul „Luceafărul”, la inaugurarea muzeului.

De vrednicia Mariei Cosma a aflat și Regele Carol I al României, la 1906, cu prilejul expoziției organizate la București, prin care au fost marcați 40 de ani de domnie ai acestuia. La expoziție a fost amenajat un pavilion al Ardealului, denumit „Românii de peste hotare”, iar cuplul regal a primit din partea Minervei, fiica cea mică a Mariei Cosma, un exemplar al „Albumului de broderii și țesături românești”, al cărei autoare a fost.

Minerva nu a fost singura fiică talentată a Mariei Cosma: Lucia, fata cea mare, avea să devină una dintre cele mai cunoscute soprane ale României. Descoperită de Gheorghe Dima, cu care a studiat la Sibiu, Lucia s-a perfecționat la Paris, pentru ca, alături de George Enescu, să cânte pe scena Ateneului Român, în 1916, în cadrul unui concert caritabil dedicat ajutorării orfanilor de război.

Lucia Cosma a cunoscut faima pe marile scene ale Europei, cu spectacole impresionante susținute în Viena și Londra, ajungând, în 1924, profesoară la Conservatorul din București.

În 1946, revine la Sibiu ca profesoară la Conservatorul Popular și, ulterior, la Școala Populară de Arte.

Reușita Luciei este rodul educației primite de la mama sa, Maria, care, în toți cei 90 de ani de viață, a promovat feminismul și grija pentru tinerii români dornici de învățătură.

Maria Cosma s-a stins în 1944, Revista „Transilvania” notând în ediția din luna decembrie: „N’a fost însă inițiativă mai de folos, n’a fost activitate mai rodnică pe teren cultural și educativ în Ardeal decât acelea alei Mariei Cosma (..) Să luăm din mâna obosită, atinsă de suflul morții, făclia dragostei de cei lipsiți de neam, de lege și de frumusețe, pe care Maria Cosma a purtat-o cu vrednicie timp de aproape 90 de ani. S’o luăm din mâna ei cu evlavie și să n’o lăsăm să se stingă, oricât de tare ar fi furtuna, oricât de slabi am fi noi”.

La 75 de ani de la urcarea la Cer a Mariei Cosma, lectorul universitar sibian Sorana Maier și părintele Constantin Necula au publicat lucrarea „Chipuri feminine sibiene din alte veacuri”, o galerie impresionantă a femeilor de care Sibiul și Ardealul sunt mândri prin prisma lucrurilor mărețe pe care le-au înfăptuit în cursul vieții.
Printre acestea se află și Maria Cosma, „sfânta” sibiencelor și a studenților sărmani, ale cărei fapte demonstrează încă o dată că județul Sibiu a avut dintotdeauna oameni și locuri de poveste!

(OameniȘiLocuriDePoveste
JudețulSibiu)